Caracteristici geografice și demografice

Comuna Voinești este situată în partea de central – sudică a judeţului Iasi. Pe teritoriul acestei comune se intersectează următoarele coordonate geografice: paralela de 47°07'97" latitudine nordică cu meridianul de 27°43'55" longitudine estică.
Comuna Voinești are în componenţa sa următoarele localităţi: Voinești, Slobozia, Schitu Stavnic, Lungani, Vocotești.
Teritoriul comunei Voinești se învecinează cu următoarele comune:
- la est: comuna Mogoșești,
- la nord-est: comuna Miroslava,
- la vest – nord-vest: comuna Horlești,
- la sud – vest: comunele Mădârjac și Țibana,- la sud - comuna Mironeasa.
În cadrul Podișului Moldovei, comuna Voinești deţine o poziţie de contact geografic major, teritoriul comunei suprapunându-se peste 2 unităţi de fizico-geografice distincte: Câmpia Colinară a Jijiei la nord, respectiv sub-unitatea Câmpia colinară Jijia – Bahlui, și Podișul Bârladului la sud, respectiv sub-unitatea Podișul Central Moldovenesc.
Trecerea între cele două sub-unităţi se face prin intermediul Coastei Iașilor. Trecerea între cele două unităţi de relief este marcată în teritoriu de Coasta (cuesta) Iașilor, abrupt ce face trecerea de la zona înaltă la câmpia colinară, desfășurată pe linia localităţilor Tomesti - Bârnova - Mogoșești - Voinești - Horlești - Sinești - Hândrești - Strunga - Movileni - Cucuteni - Cotnari - Hârlău - Deleni. Această denivelare cu energie ce depășește uneori 200 m și cu pante de 15-20°C, este formată prin eroziune și procese de versant (alunecări de teren). Ca urmare a acestei particularităţi, și localităţile componente ale comunei prezintă anumite caracteristici care intervin în evoluţia viitoare.
După poziţia geomorfologică, localităţile Voinesti și Lungani sunt sate de cuestă (din acest tip fac parte așezările de pe Coasta Iașiului). Acestea beneficiază de un microclimat de adăpost, pânze de apă freatică sau izvoare, roci de construcţii, resurse agricole și forestiere, dar prezintă condiţii improprii de dezvoltare a vetrelor datorită alunecărilor de teren și eroziunii accentuate.

Localitatea Voinești – are funcţia de centru administrativ al comunei. Este un sat de cuestă, vatra satului fiind situată la poalele Dealului Voinești, mai precis la poalele versantului ce face trecerea între partea înaltă a comunei și partea joasă, estul localităţii fiind situat pe valea pârâului Voinești ce își adună apele din numeroasele izvoare de coastă. Din punct de vedere al morfostructurii, este un sat răsfirat, (formă specifică zonelor de podiș). După textura vetrei, se încadrează în categoria așezărilor cu textură neregulată, și formă neregulat – tentaculară, caracteristică determinată de poziţia satului, la intersecţia a două axe de circulaţie (DJ 248 A si DJ 248 B). După numărul populaţiei, localitatea Voinești face parte din categoria satelor foarte mari, cu peste 2500 locuitori, mai precis 2966 locuitori conform RPL 2002 (informaţie furnizată de DJS Iași).

Localitatea Lungani – este un sat de cuestă, vatra satului fiind situată la poalele versantului ce face trecerea între partea înaltă a comunei și partea joasă, vestul satului fiind străbătut de un curs de apă afluent de stânga al pârâului Voinești. Este de asemenea un sat răsfirat, traversat în partea de nord de drumul judeţean DJ 248 B. După textura vetrei, se încadrează în categoria așezărilor cu textură neregulată, și formă neregulat – tentaculară. După numărul populaţiei, localitatea Lungani face parte din categoria satelor de mărime mijlocie (500 – 1000 locuitori) mai precis 590 locuitori conform RPL 2002 (informaţie furnizată de DJS Iași).

Localitatea Vocotești – cea mai mică localitate a comunei Voinești, intrând în categoria satelor mici și foarte mici, cu 186 locuitori la RPL 2002 (informaţie furnizată de DJS Iasi). Este singura localitate asezată în întregime în zona de câmpie colinară, fiind divizat de pârâul Valea Locei, a cărui curgere este orientată pe direcţia vest-est. Este un sat răsfirat, cu formă și textură neregulată, cu tendinţă de alungire în zona de sud-vest, de-a lungul drumului judeţean DJ 248B.

Localitatea Slobozia – este a doua localitate din punct de vedere al numărului de locuitori din comuna Voinești. Se încadrează în categoria satelor mari (1000 – 2500 locuitori), cu 1884 locuitori, conform RPL 2002 (informaţie furnizată de DJS Iasi). Este amplasat în jumătatea sudică a comunei, în zona înaltă corespunzătoare Podisului Central Moldovenesc, pe versantul sudic al abruptului ce desparte zona colinară de câmpie de zona de podis, vatra satului fiind fragmentată de numeroși torenţi și cursuri de apă intermitente. La poalele versantului pe care este amplasat satul curge pârâul Stavnic, a cărui prezenţă reprezintă o discontinuitate naturală ce restricţionează dezvoltarea spre sud a localităţii. Este un sat cu o formă și textură neregulat – alungită în partea sudică, de-a lungul cursului pârâului Stavnic și neregulat – tentaculară către partea superioară a versantului.

Localitatea Schitu Stavnic – este situată de asemenea în zona înaltă a Podișului Central Moldovenesc, pe versantul est-nord-estic al Dealului Aramei, a cărui dezvoltare este restricţionată spre nord și est de cursul pârâului Stavnic. Are o formă și textură neregulată cu tendinţă de alungire de-a lungul drumurilor principale (DC 38A). Din punct de vedere al numărului de locuitori, se încadrează în categoria satelor de mărime mijlocie (500-1000 locuitori), mai precis satul Schitu Stavnic avea 543 locuitori, conform RPL 2002 (informaţie furnizată de DJS Iași).
În ansamblu, comuna Voinești se suprapune unui teritoriu neomogen, cu altitudini mai joase partea de nord, și altitudini mai înalte în partea de sud, tot aici fiind înregistrată și o densitate mare a fragmentării, evidenţiată în teren prin numeroase văi ce delimitează versanţi. Ca accesibilitate, zona de nord a comunei este favorizată de prezenţa celor 2 drumuri judeţene DJ 248A si DJ 248B, în timp ce jumătatea sudică a comunei are un grad de accesibilitate mai redus, datorită reliefului mai înalt și fragmentării, fiind tranzitat doar de DJ 248A. Componentele cadrului natural acţionează, în numeroase cazuri, ca factori limitativi în dezvoltarea spaţială a localităţilor.