Vegetație

Pădurile
Regiunea în care se află teritoriul comunei Voinesti din punct de vedere biogeografic se află
la interferenţa pădurilor de foioase, din sud cu silvostepa, din nord.
Partea de sud a comunei, corespunzătoare Podisului Central Moldovenesc, se încadrează în
etajul pădurii de foioase. Fondul forestier de pe teritoriul comunei Voinesti este administrat parţial
de Ocolul Silvic Ciurea si parţial de Ocolul Silvic Bisericesc Iasi. Pe teritoriul comunei Voinesti,
suprafaţa împădurită acoperă 2544 ha, reprezentând 40% din suprafaţa totală a teritoriului
administrativ. În jumătatea sudică a comunei se află pădurea Ciurdea, pădurea Zalman, pădurea
Lupu, pădurea Cires. Între satul Lungani si satul Voinesti se află pădurea Străoaia.
Pe parcursul anului 2010 s-au derulat acţiuni cu caracter informativ-educativ ce au avut ca
scop popularizarea necesităţii grijii faţă de pădure, păstrarea integrităţii fondului forestier,
extinderea suprafeţelor împădurite. În luna martie a anului 2010, în comuna Voinesti s-a desfăsurat
o acţiune de plantare de arbori în cadrul programului "IaȘi Plantează" si face parte din
campania "IaȘi Reciclează", organizată de Asociaţiile “Mai Bine” si TERIS împreună cu Consiliul
Judeţean, Garda de Mediu, Direcţia Silvică si Agenţia pentru Protecţia Mediului Iasi. În cadrul
acestei iniţiative, s-au plantat 5000 de puieţi de salcâm pe o suprafaţă de aproximativ 1 ha,
afectată de alunecări de teren.

Pe teritoriul comunei Voinesti, în partea de sud-vest, se află un corp de pădure din grupa I
– pădure cu funcţie specială de protecţie. Majoritatea suprafeţei împădurite este reprezentată de
păduri din grupa II – păduri cu funcţie de protecţie si exploatare.
În funcţie de altitudine, se diferenţiază etajul fagului si etajul gorun-stejar. Pe teritoriul
comunei Voinesti etajul fagului este slab reprezentat, fiind prezent doar pe înălţimile de peste 350 –
400 m din partea sudică si sud-vestică a comunei, în areale relativ reduse. Însoţitorii obisnuiţi cu
care fagul formează arborete de amestec sunt reprezentaţi în principal de gorun, carpen si tei, la care
se adaugă, cu o frecvenţă mai redusă, paltinul, arţarul, ulmul, frasinul, stejarul, teiul argintiu,
scorusul, ciresul, etc..

Dintre arbusti sunt prezenţi: alunul, voiniceriul, dârmozul, clocotisul, cornul, sângerul,
socul, s.a., iar din flora ierboasă fac parte: firuţa de pădure, aliorul de pădure, toporasul de pădure,
obsiga de pădure, lăcrămioara, sângele voinicului, susai de pădure etc.
Etajul gorun-stejar are o dezvoltare mai mare, ocupând în general suprafeţele cu altitudini de
peste 200 - 300 m din centrul si estul comunei. Cele două specii de bază sunt asociate frecvent cu
carpenul, teiul, jugastrul, frasinul, arţarul, ulmul de câmp, ciresul, mărul pădureţ, părul pădureţ,
uneori teiul argintiu, teiul cu frunza lată.

Pădurile de stejar, fiind mai luminoase, permit o frecvenţă mai mare a arbustilor: alun,
dârmoz, călin, voiniceriul, clocotis, corn, sânger, lemn câinesc, verigariu, crusin, lemn râios
porumbar, măcies, etc., precum si o bogată floră ierboasă: vinariţă, jales, mierea ursului, pecetea lui
Solomon, urzică moartă, plus cunoscutele efemeride de primăvară: ghiocel, viorea, toporas,
lăcrămioară, brebenel, etc..

Pajistile zonei forestiere sunt formate preponderent din asociaţii de păius, firuţă, zâzanie,
bărboasă, păius, firuţă cu bulb.

Vegetaţia de silvostepă
Zona de silvostepă este caracteristică Câmpiei Colinare, unde climatul este de un
continentalism mai accentuat, iar solurile sunt cernoziomice sau cenusii. Vegetaţia naturală a
silvostepei este reprezentată prin pâlcuri de pădure (sleauri) si pajisti, puternic transformate si
modificate antropic.

Vegetaţia de silvostepă
Zona de silvostepă este caracteristică Câmpiei Colinare, unde climatul este de un
continentalism mai accentuat, iar solurile sunt cernoziomice sau cenusii. Vegetaţia naturală a
silvostepei este reprezentată prin pâlcuri de pădure (sleauri) si pajisti, puternic transformate si
modificate antropic.

Pe teritoriul comunei Voinesti, pădurile de silvostepă au dispărut, pajistile silvostepice fiind
folosite ca păsuni si ocupă pantele erodate; păsunatul excesiv, călcatul intensiv, lipsa oricăror
măsuri de întreţinere, au agravat starea fondului pastoral.
Faptul că cele mai productive si valoroase pajisti sunt si cele mai rare si mai restrânse ca
suprafaţă este în legătură cu extinderea terenului arabil în dauna fondului pastoral, într-o asemenea
măsură încât pajistile au rămas localizate numai pe terenurile cele mai accidentate sau degradate sau
supuse inundaţiilor curente, terenuri cu totul improprii pentru oricare alte culturi.
Pajistile secundare formate pe locul fostelor păduri de stejar, defrisate, sunt formate în
special din păius (Festuca vallesiaca, Festuca pseudovina), firuţă cu bulb (Poa bulbosa), colilie,
bărboasă, obsigă, laptele câinelui, etc..

Pajistile primare au fost însă aproape complet înlocuite de culturi, iar acolo unde aceste
pajisti se mai păstrează - pe terenurile improprii pentru agricultură - au fost intens degradate si
ruderalizate prin păsunat intens, astfel încât astăzi cu greu mai poate fi reconstituită compoziţia lor
iniţială. Se remarcă totusi prezenţa aici a păiusului, coliliei, si a pirului (Agropyron cristatum) etc.,
iar pe imasurile mai erodate si mai intens păsunate, prezenţa bărboasei (Andropogon ischaemum) si
a firuţei. Aceste graminee împreună cu câteva specii de leguminoase, ca lucerna sălbatică
(Medicago falcata, M. satira, M. lupulina), trifoiul sălbatic (Trifolium pratense, T. arvense, T.
campestre, T. medium), ghizdeiul (Lotus corniculatus), sulfina (Melilotus officinalis), sparceta
(Ono-brychis viciaefolia), s.a. sunt cele mai valoroase din punct de vedere furajer însă, abundenţa
speciilor din alte genuri si familii (crucifere, compozee, boraginacee, cariofilacee, scrofulariacee,
umbelifere), din care multe sunt buruieni sau plante toxice, reduce mult din calitatea pajistilor.

Vegetaţia intrazonală
Cea mai larg răspândită ca vegetaţie intrazonală este vegetaţia de luncă, întâlnită pe cursul
văilor, dar mai ales pe cursul pârâului Voinesti, a pârâului Locei, a pârâului Stavnic. Este alcătuită
dintr-o alternanţă de zăvoaie de salcie (Salix alba, S. Fragilis, S. Triandra), plop (Populus alba) si
arin, pajisti higrofile, formate din trifoi (Trifolium repens), păius (Festuca pratensis), iarba
câmpului (Agrostis stolonifera) si firuţă (Poa pratensis). În zonele cele mai umede din luncile
apelor cresc desisuri de rogoz (Carex acutiformis), papură (Typha angustifolia), si stuf (Phragmites
communis).